ROMÂNIA  MOLDOVA BASARABIA TRANSNISTRIA

Căutare străbuni, rude, cu acelaş nume

Arbore genealogic

Căutare

    

      RUSSIAN

ENGLISH

    român

______________________________________________________________________________________________________

Principal* Geografia căutării* Particularităţi ale căutării* Surse* Numele* Compoziţia arborelui genealogic* Geraldica*

Represaţi deportaţi* Proprietate* Arhiva foto* Registrul* Forum* Termeni şi noţiuni*

 

 Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

Dinu Poştarencu

cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.

 

 

Acest neam din Basarabia descinde din Onufrie Leonte Doliwa-Dobrowolski, care, conform unei liste a proprietarilor funciari din judeţul Orhei din anii 1849-1851, stăpânea moşiile Brăviceni şi Târzieni[1] (la 1835, moşiile respective îi aparţineau căminarului Spiridon Pavli[2]).

Fotografii si documente din arhivele de familie

ale Alexandrei Auslander si Irinei Păcurariu (Elvetia)

Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

În 1859, Onufrie Doliwa-Dobrowolski ctitoreşte biserica de piatră cu hramul Sf. Onufrie din satul Brăviceni[3].

Fiul acestuia, Grigore Onufrie Doliwa-Dobrowolski, s-a născut în anul 1822. După încheierea carierei militare, la 20 ianuarie 1846 trece în rezervă cu gradul de sublocotenent. În ziua de 8 aprilie 1863 s-a căsătorit cu Cezarina Toma Boczarska[4].

Dintr-un document întocmit în 1859 aflăm că moşia Târzieni trecuse deja în proprietatea lui Grigore Doliwa-Dobrowolski[5], iar într-un altul, datat cu anul 1860, se arată că el deţinea şi moşia Brăviceni[6].

Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

După cum se menţionează într-un expozeu referitor la viaţa economică a Basarabiei cu date pentru anul 1863, turma de vite cornute, numite moldoveneşti (rasă obţinută prin încrucişarea cu vitele cornute din Transilvania, ce căpătase răspândire şi în zona de nord şi centrală a Basarabiei), a lui Doliwa-Dobrowolski se număra printre cele mai bune din Basarabia[7].

După trecerea din lume, la 7 ianuarie 1867, a posesorului moşiei Buţeni din judeţul Chişinău Ioan Botezatu, această moşie devine proprietate a lui Grigore Doliwa-Dobrowolski, pe care la data de 24 martie 1869 el deja o stăpânea[8].

Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

Potrivit informaţiei lui Gheorghe Bezviconi, Grigore Doliwa-Dobrowolski s-a născut în 1821 şi a decedat în 1871, fiind înmormântat la Bravicea. A fost căsătorit cu Cezarina Toma Boczarska (1841-1924), ctitoarea bisericii catolice din Orhei[9]. Într-un act de epocă însă se precizează că Grigore Doliwa-Dobrowolski s-a stins din viaţă la 19 iulie 1870, în satul Bravicea şi a fost înmormântat, în urma prohodului săvârşit de către preotul Ioan Costin, lângă biserica Sf. Onufrie din acest sat[10].

După moartea soţului, Cezarinei Doliwa-Dobrowolski şi copiilor ei, Ipolit, Constantin, Roman şi Melania, le-au rămas următoarele bunuri imobile: moşiile Brăviceni şi Târzieni din judeţul Orhei, cu suprafaţa totală de 3664 desetine 1048 stânjeni pătraţi, dintre care 2507 desetine 2318 stânjeni pătraţi constituiau pământul moşieresc, 1126 desetine 2300 stânjeni pătraţi alcătuiau loturile de împroprietărire ale ţăranilor din satele Brăviceni şi Târzieni, iar 29 desetine 1230 stânjeni pătraţi erau pământ bisericesc; moşia Buţeni, cu suprafaţa totală de 2556 desetine 1798 stânjeni pătraţi, inclusiv 2416 desetine 538 stânjeni pătraţi – proprietatea moşierească, 128 desetine de pământ productiv şi 1 desetină 1270 stânjeni pătraţi pământ neproductiv – loturile de împroprietărire ale ţăranilor din Buţeni, şi 11 desetine – repartizate bisericii. Toate aceste moşii, prin decizia Tribunalului Chişinău din 28 mai 1874, au fost moştenite de Cezarina Doliwa-Dobrowolski şi de copiii ei, fiecare având cota-parte egală. Familia Doliwa-Dobrowolski mai avea în proprietate o casă cu un nivel şi demisol, situată în Chişinău la colţul străzilor Podolskaia şi Meşceanskaia, cumpărată de la Elena Prejţlavskaia prin actul de vânzare-cumpărare din 18 iunie 1873[11].

Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

Născut pe data de 5 mai 1864, la Brăviceni, Ipolit Doliwa-Dobrowolski a învăţat, în perioada 1879-1885, la Liceul de băieţi din Chişinău[12].

În 1883, Grigore Doliwa-Dobrowolski, care nu mai era în viaţă, şi membrii familiei sale au fost înscrişi în registrul genealogic al nobilimii basarabene. El provenea din gubernia Podolia, anul 1714 fiind cel mai îndepărtat an consemnat în dovezile de apartenenţă a ascendenţilor săi la viţa nobiliară.

Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

Cu excepţia moşiilor menţionate anterior, Cezarina Doliwa-Dobrowolski mai deţinea două terenuri din cuprinsul moşiei satului Fundul Galbenei, inclus în componenţa plasei Hânceşti, judeţul Chişinău. Un teren, conform unei liste de moşii din 1888, avea suprafaţa de 346 desetine, iar celălalt – 101 desetine[13]. În 1903, ea stăpânea la Fundul Galbenei 445 de desetine de pământ[14], iar în 1917 – 444 desetine. Potrivit unei surse din 1887, Cezarinei Doliwa-Dobrowolski îi aparţineau şi 404 desetine din moşia satului Tabani, plasa Briceni, judeţul Hotin[15].

Pe data de 31 ianuarie 1891, nobilii Cezarina Doliwa-Dobrowolski şi copiii ei au înregistrat la biroul notarial de pe str. Aleksandrovskaia din Chişinău actul de partaj asupra averii lor. Moşiile stăpânite de ei, cu suprafaţa totală de 6221 desetine 446 stânjeni pătraţi, le-au împărţit astfel: lui Ipolit i-au revenit 1110 desetine 800 stânjeni pătraţi din moşia Brăviceni şi Târzieni; Melaniei i s-a dat cel de-al doilea sector din componenţa moşiei Brăviceni şi Târzieni, cu suprafaţa de 993 desetine 97 stânjeni pătraţi. Cezarinei, mamei lor, i-a revenit cea de-a treia parte a moşiei Brăviceni şi Târzieni, având suprafaţa de 404 desetine 1221 stânjeni pătraţi, precum şi casa cu un nivel şi demisol din Chişinău, situată la colţul străzilor Podolskaia şi Meşceanskaia, în vecinătatea caselor lui Bekker şi Lozinski; lui Constantin şi Roman li s-a dat câte o jumătate din moşia Buţeni, adică unuia şi altuia câte 1208 desetine 264 stânjeni pătraţi[16]. Într-un document din 1900 se arată că fraţii Constantin şi Roman Doliwa-Dobrowolski posedau câte 1198 desetine fiecare din moşia Buţeni[17].

 

La 1912, Ipolit Doliwa-Dobrowolski deţinea 1047 desetine din moşiile Brăviceni şi Târzieni.

În ziua de 16 februarie 1894, Melania Doliwa-Dobrowolski (1868-1920) s-a căsătorit cu Aleksandr Lâkoşin.

La 21 februarie 1901 a încetat din viaţă Eugenia Pavel Doliwa-Dobrowolski, născută Gusti[18] (autorul nu a reuşit să stabilească ce legătură a avut ea cu neamul Doliwa-Dobrowolski).

Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

Constantin Doliwa-Dobrowolski. S-a născut la 20 octombrie 1865. După absolvirea Facultăţii de Drept a Universităţii din Odesa, este ales, la 26 octombrie 1890, de către Adunarea Zemstvei din judeţul Chişinău în calitate de judecător de pace onorific al acestui judeţ, funcţie ce i-a mai fost acordată ulterior la 21 octombrie 1893, în 1896, 1899 şi la 6 octombrie 1902. Judecător de pace onorific a fost şi în alte judeţe: Orhei (ales la 26 septembrie 1902, 20 septembrie 1908 şi 25 septembrie 1911), Bender (ales la 1 octombrie 1902, apoi la 31 octombrie 1905), Akkerman (ales la 4 octombrie 1905) şi Hotin (ales la 25 septembrie 1905). În repetate rânduri, până la 5 ianuarie 1905, a exercitat funcţia de deputat din partea judeţului Orhei în Adunarea Deputaţilor Nobilimii din Basarabia, fiind ales la 1 ianuarie 1893, 1 ianuarie 1896, 1 ianuarie 1899 şi 19 ianuarie 1902. În 1899, Guvernul Franţei i-a acordat însemnul Officier d‘Academie. Din ziua de 17 iunie 1908 până la 10 septembrie 1908 a avut onoarea să fie mareşal interimar al nobilimii din judeţul Orhei. Tot în acest an, la 9 iulie 1908, se căsătoreşte cu Elisabeta de Gallie (născută la 10 decembrie 1880), care i-a adus pe lume două fetiţe: Elena (născută la 7 iunie 1909) şi Lidia (născută la 26 februarie 1911). Într-un stat personal, completat la 5 februarie 1914, se arată că el avea în stăpânire moşiile patrimoniale: 1500 desetine din trupul moşiei Buţeni, judeţul Chişinău, şi 404 desetine din cel al moşiei Brăviceni, judeţul Orhei, precum şi moşii cumpărate: 250 desetine din moşia Beştemac, judeţul Bender, şi 1800 desetine din cuprinsul moşiilor Dâşcova şi Putinţei, situate în judeţul Orhei. Pe când într-un alt stat personal, datat cu 12 februarie 1914, este fixat că el avea în proprietate moşiile Buţeni (1500 desetine), Brăviceni (404 desetine) şi Beştemac (250 desetine).

La 15 ianuarie 1914, Constantin Doliwa-Dobrowolski este ales mareşal al nobilimii din judeţul Chişinău, dar, peste scurt timp, la 21 februarie 1914, este eliberat, la solicitarea sa, din această funcţie. Guvernatorul Basarabiei l-a desemnat în locul lui, până la desfăşurarea unor noi alegeri, pe Roman Doliwa-Dobrowolski. Totodată, Constantin Doliwa-Dobrowolski exercita şi funcţia de mareşal gubernial interimar al nobilimii din Basarabia, astfel că fratelui său i-a revenit şi postul respectiv[19].

Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

Roman Doliwa-Dobrowolski. S-a născut la 6 iulie 1868. După absolvirea Liceului de băieţi nr. I din Chişinău (1889)[20] s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Odesa, unde a studiat până în luna mai 1893, când, conform propriei solicitări, a fost exmatriculat. Prin dispoziţia guvernatorului Basarabiei din 6 octombrie 1894, Roman Doliwa-Dobrowolski este confirmat în calitate de tutore de onoare al şcolii ministeriale din Buţeni, judeţul Chişinău.

În 1904 stăpânea moşiile patrimoniale: Buţeni (1500 desetine) şi Brăviceni din judeţul Orhei (404 desetine). La fel şi moşiile cumpărate: 250 desetine din trupul moşiei Beştemac (judeţul Bender) şi 1800 desetine în judeţul Orhei, din cuprinsul moşiilor Dâşcova şi Pol-Puţintei.

Adunarea Zemstvei din judeţul Orhei l-a ales în repetate rânduri (în şedinţele sale din 25 octombrie 1894, 26 octombrie 1896, 25 octombrie 1899 şi 26 octombrie 1902) judecător de pace al judeţului Orhei.

În cadrul alegerilor nobiliare, desfăşurate la 15 ianuarie 1899, este ales pentru un termen de 3 ani candidat la funcţia de deputat în Adunarea Deputaţilor Nobilimii din Basarabia, iar în cadrul celor din ianuarie 1902 este ales candidat la postul de mareşal al nobilimii din judeţul Orhei şi, totodată, deputat din partea judeţului Akkerman în Adunarea Deputaţilor Nobilimii din Basarabia. La cele din 15 ianuarie 1905, din nou este ales deputat din partea judeţului Akkerman în Adunarea Deputaţilor Nobilimii din Basarabia.

În funcţia de judecător de pace onorific l-a ales şi Adunarea Zemstvei din judeţul Bender (la 1 octombrie 1902 şi la 31 octombrie 1905), Adunarea Zemstvei din judeţul Chişinău (la 8 noiembrie 1903), Adunarea Zemstvei din judeţul Akkerman (la 4 octombrie 1905) şi Adunarea Zemstvei din judeţul Hotin (la 17 octombrie 1905).

În cadrul Adunării Zemstvei Guberniale a Basarabiei de la 18 decembrie 1906 a fost ales tutore al Şcolii agricole din Cucuruzeni şi membru al Consiliului tutelar al Liceului de fete de zemstvă din Chişinău.

Pe data de 23 septembrie 1906, Adunarea extraordinară a nobililor din judeţul Orhei, apoi şi cea ordinară de la 9 ianuarie 1908, l-a ales în postul de mareşal al nobilimii din acest judeţ. Tot în acest an, la 20 septembrie, este ales judecător de pace onorific al judeţului Orhei, Adunarea Zemstvei din judeţul Orhei alegându-l în această demnitate şi în cadrul alegerilor ulterioare (25 septembrie 1911 şi 1 decembrie 1914).

La 12 noiembrie 1908 se căsătoreşte cu Maria (născută la 26 aprilie 1887), fiica senatorului, consilierului de taină activ şi membru al Consiliului de Stat al Imperiului Rus Nicolae Şmeman, cu care a avut doi copii: Olga (născută la 15 octombrie 1909) şi Grigore (născut la 8 august 1911).

Prin adresa din 15 ianuarie 1909, guvernatorul Basarabiei l-a anunţat pe mareşalul gubernial al nobilimii din Basarabia că mareşalul nobilimii din judeţul Orhei, Roman Doliwa-Dobrowolski, în corespundere cu cererea depusă de el, a fost eliberat din post la 11 ianuarie, exercitarea funcţiei în cauză fiind atribuită membrului Tutelei Nobiliare din judeţele Chişinău şi Orhei Ioan Mihail Donică-Iordăchescu. Cererea, bănuim, a fost depusă nu întâmplător. Împreună cu o altă adresă a sa, datată cu 24 ianuarie 1909, guvernatorul Basarabiei i-a expediat mareşalului gubernial al nobilimii decretul din 15 ianuarie 1909 al Senatului Guvernant al Rusiei privind anularea alegerilor de la 9 ianuarie 1908 pentru ocuparea posturilor nobiliare judeţene din judeţul Orhei. În decret se menţiona că Senatul Guvernant a examinat din poruncă imperială reclamaţia semnată de nobilii Egor Glavce, Gheorghe Gore, Dimitrie Feodosiu şi alţii cu privire la nerespectarea legii în cadrul alegerilor de la 9 ianuarie 1908, întrucât votarea unuia dintre candidaţi la postul de mareşal judeţean, şi anume a lui Roman Dolivo-Dobrovolski, a fost efectuată prin prezenţa a 63 de bile la alegători, pe când votarea celuilalt candidat, Constantin Dolivo-Dobrovolski, – prin prezenţa a 58 de bile. Prin urmare, cineva din alegători premeditat s-a eschivat de la votare[21]. În urma alegerilor de la 20 februarie 1909, funcţia de mareşal judeţean i-a fost încredinţă lui Mihail Feodosiu.

La 1912, cu excepţia moşiei Buţeni, ce cuprindea sectoarele Mânzaţi şi Fundul Galbenei (1198 desetine), el mai stăpânea 1810 desetine de pământ în judeţul Orhei (moşiile Dâşcova, Brăviceni şi Târzieni şi jumătate din Puţintei[22].

Fiind ales în cadrul alegerilor nobiliare din 15 ianuarie 1914 în calitate de candidat la funcţia de mareşal al nobilimii din judeţul Chişinău, Roman Dolivo-Dobrovolski este confirmat, la 21 februarie 1914, în funcţia respectivă după demiterea din acest post a fratelui său, Constantin Dolivo-Dobrovolski. De la această dată lui i-a revenit rolul de a exercita, concomitent, şi funcţia de mareşal gubernial interimar al nobilimii basarabene[23], post pe care l-a deţinut până în toiul evenimentelor din 1917. Deşi l-a ocupat în postura de interimar, Roman Dolivo-Dobrovolski s-a dovedit a fi ultimul mareşal gubernial al nobilimii din Basarabia.

Deţinând această înaltă demnitate, împăratul Nicolae al II-lea, cu ocazia vizitei sale întreprinse la Chişinău în ziua de 3 iunie 1914, i-a conferit titlul de kamer-iunker al curţii imperiale[24].

La 7 iunie 1917, în calitatea sa de mareşal gubernial interimar al nobilimii, participă la deschiderea Adunării Zemstvei Guberniale. După ce, la propunerea sa, a fost ales în rolul de preşedintele al adunării una dintre persoanele prezente la adunare, el a părăsit sala[25].

În acest timp, Roman Doliwa-Dobrowolski locuia în casa cu numărul 14 de pe strada Golenişcev-Kutuzov din Chişinău[26].

 Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia

Publicaţia periodică chişinăuiană de expresie rusă Bessarabskaia pocita informa cititorii că în ziua de 7 noiembrie 1926, la Chişinău, sub preşedinţia lui Doliwa-Dobrowolski (fără a se preciza care dintre ei) şi avându-l ca secretar pe Gafencu, s-a desfăşurat o adunare a foştilor nobili, întrunindu-se un număr de până la 50 de persoane, în cadrul căreia s-a luat decizia de a iniţia un proces judiciar în vederea restabilirii proprietăţilor funciare ce le aparţinuseră[27].

Aşadar, după cum am avut posibilitatea să constatăm, doi exponenţi ai neamului Doliwa-Dobrowolski – fraţii Constantin şi Roman Doliwa-Dobrowolski – s-au implicat activ în viaţa politică a Basarabiei de la începutul secolului XX.

Neamul Doliwa-Dobrowolski din Basarabia
 


[1] ANRM, F. 24, inv. 1, d. 2, f. 9. Aceste două moşii sunt indicate ca proprietăţi funciare ale lui Onufrie L. Doliwa-Dobrowolski şi în cadrul recensământului fiscal din 1850 (ANRM, F. 134, inv. 2, d. 256, 615, şi d. 258, f. 421).

[2] ANRM, F. 134, inv. 2, d. 834, f. 46v, 47.

[3] ANRM, F. 208, inv. 1, d. 74, f. 1012.

[4] ANRM, F. 88, inv. 2, d. 70, f. 16-18.

[5] ANRM, F. 134, inv. 2, d. 407, f. 253.

[6] ANRM, F. 134, inv. 2, d. 537, f. 35.

[7] Бессарабские областные ведомости, 1867, nr. 23, p. 154.

[8] ANRM, F. 8, inv. 2, d. 34, f. 1.

[9] Gheorghe G. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, 1943, vol. II, p. 106.

[10] ANRM, F. 1862, inv. 25, d. 433, f. 270v.

[11] ANRM, F. 6, inv. 14, d. 28, f. 4.

[12] ANRM, F. 1862, inv. 25, d. 433, f. 5v.

[13] Отчеты, доклады, сметы, раскладки Кишиневской Земской Управы и постановления Уездного Земского Собрания ХХ очередного созыва 1888 года, Кишинев, 1888, р. 168.

[14] Кишиневское Земство. Отчеты, доклады, сметы, раскладки Кишиневской Земской Управы и постановления Уездного Земского Собрания XXXV очередного созыва 1903 года, Кишинев, 1904, р. 78.

[15]Сметы и раскладки Бессарабского Земства на 1887 год, Кишинев, 1887, р. 558.

[16] ANRM, F. 6, inv. 14, d. 28, f. 4.

[17] ANRM, F. 16, inv. 1, d. 173, f. 10.

[18] Бессарабец, 22 februarie 1901, nr. 49, p. 4.

[19] ANRM, F. 88, inv. 2, d.122; d. 280, f. 3-18.

[20] ANRM, F. 1862, inv. 25, d. 469, f. 70.

[21] ANRM, F. 88, inv. 2, d. 200, f. 2-10.

[22] Бессарабские губернские ведомости, nr. 31, 20 martie 1912; nr. 41, 17 aprilie 1912, p. 1.

[23] ANRM, F.39, inv. 13, dosarele 309 şi 310.

[24] Кишиневские епархиальные ведомости, 1914, nr. 25.

[25] Бессарабская жизнь, nr. 141, 8 iunie 1917, p. 3.

[26] ANRM, F.39, inv. 1, d. 796, f. 1.

[27] Бессарабская почта, 11 noiembrie 1926, p. 2.

______________________________________________________________________________________________________

Principal* Geografia căutării* Particularităţi ale căutării* Surse* Numele* Compoziţia arborelui genealogic* Geraldica*

Represaţi deportaţi* Proprietate* Arhiva foto* Registrul* Forum* Termeni şi noţiuni*