Search of ancestors, relatives.The  making of genealogical tree. 
Research after documents
in the Archives.The publication of family photos. The documents 
connected with nationality
origin,property.

Vladimir Cristi

Vladimir Cristi

Figură reprezentativă a Basarabiei din prima jumătate a secolului XX, Vladimir Cristi s-a manifestat intens ca om politic şi de stat.
De la bun început menţionăm că V. Cristi descinde dintr-o familie de boieri din Moldova, ceea ce constituie o particularitate distinctivă a biografiei lui. Potrivit constatărilor făcute de genealogistul ieşean Ştefan S. Gorovei, la baza acestui neam boieresc stă Cristea căminarul de la 1648-1660. Fiul său, Teodor Cristea jicnicer, a fost bunicul lui Ilie Cristea şătrar, care a obţinut titlul de baron în Bucovina. În afară de ramura bucovineană, una a rămas în Moldova, iar alta în Basarabia1.
Ramura basarabeană a întemeiat-o fiul paharnicului Grigoraş Cristea, Vasile Cristi (? 30 septembrie 18622), fost funcţionar, din 1804, în aparatul Vistieriei Principatului Moldovei. Transferat de către Vistierie, la 5 mai 1810, ca secretar în ţinutul Dorohoi, el a deţinut acest post până la 2 octombrie 1812, când demisionează şi, tot în acest an, se stabileşte în Basarabia3.
La 4 august 1821, Comisia pentru examinarea dovezilor prezentate de nobilii provinciei Basarabia în vederea acordării titlului de nobil, care a funcţionat în acest an sub preşedinţia rezidentului plenipotenţiar interimar al Basarabiei I.N. Inzov, i-a acordat lui Vasile Cristi titlul de nobil. Această decizie a fost confirmată prin decretul Senatului Guvernant al Rusiei, aprobat de împărat la 31 iulie 18544.
Din căsnicia cu Maria, fiica moşierului Ioan Sechiraş, Vasile Cristi a avut trei fii: Ioan, Ştefan şi Constantin. Primul dintre ei, Ioan Cristi (1823 1902), absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii din Sankt Petersburg, a ocupat funcţii importante în structurile administrative ale Basarabiei, inclusiv cea de preşedinte al Tribunalului Comercial din Basarabia (2 aprilie 1865 noiembrie 1873) şi preşedinte al Consiliului (Uprava) Zemstvei Regionale din Basarabia (de la 18 decembrie 1872)5. Fiul său, Grigore Cristi (19 septembrie 1856 17 martie 1911), după absolvirea Liceului ţareviciului Nicolae, a urmat cursul Universităţii din Moscova, obţinând gradul de candidat în drept. Pe când era încă student la universitate, el se înrolează ca voluntar în armata rusă şi participă la războiul ruso-otoman din 1877-1878, îmbrăţişând astfel cariera militară, căreia i se dedă până la 17 august 1887, când este trecut în rezervă cu gradul de porucic. Între timp, de la 23 septembrie 1883, începe să exercite şi funcţia civilă electivă de judecător de pace onorific în judeţul Sapojok din gubernia Reazan, funcţie în care va fi ales ulterior încă de trei ori (în 1884, 1887 şi 1891). Fiind înscris în registrul genealogic al guberniei Moscova, Grigore Cristi este ales de trei ori (la 24 ianuarie 1893, 20 ianuarie 1896 şi 23 ianuarie 1899) de către nobilii judeţului Dmitrov în calitate de mareşal al nobilimii din acest judeţ al guberniei Moscova. La 14 mai 1896 el devine eghermeister (în germană jagermeister şef al unităţii de vânători de la curtea imperială), iar cu ocazia încoronării lui Nicolai al II-lea i s-a acordat onoarea de a fi şef al pazei nobiliare. A fost guvernator al guberniei Oriol (14 septembrie 1901 20 septembrie 1902) şi al guberniei Moscova (20 septembrie 1902 9 noiembrie 1905), apoi senator (de la 9 noiembrie 1905)6.
Prin decizia din 8 martie 1903 a Adunării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia, Grigore Cristi este trecut în registrul genealogic al nobilimii din Basarabia şi, astfel, este recunoscut ca nobil al neamului tatălui său7.
Grigore Ioan Cristi s-a cununat, la 19 aprilie 1881, cu Maria Trubeţkaia (născută la 12 februarie 1860, în gubernia Moscova), fiica principelui N.P. Trubeţkoi8, primul lor copil fiind Vladimir Cristi, a cărui biografie ne-am propus s-o redăm. Acest cuplu familial a mai avut doi fii, Gheorghe (născut în 1885) şi Victor (născut în 1889), şi o fiică pe nume Sofia (născută în 1892)9.
Aşadar, din punctul de vedere al apartenenţei sociale, V. Cristi a fost un exponent al nobilimii cea mai privilegiată şi ierarhic superioară clasă socială din Imperiul Rus. În plus, el a provenit din mediul unui demnitar care a slujit cu fidelitate regimului ţarist şi a cărui activitate a decurs nu în Basarabia, unde s-a născut, ci în sferele înalte ale guvernării imperiale centrale. Scoatem în evidenţă acest aspect biografic, deoarece prezintă interes saltul evolutiv care s-a produs în conştiinţa lui V. Cristi. Sub influenţa transformărilor sociale care au intervenit în 1917 în viaţa imperiului şi care se derulau vertiginos, el a depăşit mentalitatea de castă a aristocraţiei ruse şi a susţinut mişcarea de eliberare naţională a românilor basarabeni, ceea ce n-au făcut-o mulţi reprezentanţi ai nobilimii basarabene.
Deşi s-a născut în Rusia şi a locuit un timp acolo, nu este exclus, credem noi, că ataşamentul faţă de neamul din care îşi trăgea obârşia pe linie paternă i-a fost altoit de bunelul său, Ioan Cristi, cel care, la începutul anilor '60, în legătură cu evenimentele revoluţionare din Polonia, a făcut parte din opoziţia naţionalistă a boierilor basarabeni, alături de fratele său Constantin (căruia, în 1862, autorităţile ţariste i-au refuzat să deschidă la Chişinău o tipografie românească), fraţii Alexandru şi Scarlat Cotruţă, fraţii Constantin şi Nicolae Casso, Constantin Cazimir şi fiul său, Petrache Cazimir, care a luat o atitudine negativă vizavi de acţiunile represive ale guvernului rus în Polonia şi a pledat pentru reunirea Basarabiei cu Principatul Moldovei10.
În acest sens un impact benefic deosebit asupra lui V. Cristi l-a avut, de bună seamă, realitatea basarabeană, pe care a cunoscut-o din momentul stabilirii sale în provincia strămoşilor săi. Dar să-i expunem biografia în ordine cronologică.
În primul rând este necesar de precizat data naşterii lui V. Cristi. Într-o carte editată în timpul vieţii lui se menţionează că este născut în comuna Teleşeu, judeţul Orhei, fără a fi indicată şi data naşterii11. Scriindu-i biografia, Alexandru Chiriac a notat: Nu se cunoaşte anul naşterii, probabil prin 1880, în comuna Teleşeu din judeţul Orhei12. Într-o altă sursă citim în privinţa naşterii lui: circa 1880, Teleşeu, judeţul Orhei13. Publicaţiile apărute ulterior nu mai conţin însă specificarea că anul naşterii este aproximativ, ci indică, ca şi cum în mod sigur, că el sa născut în 1880, la Teleşeu14.
În realitate, Vladimir Cristi sa născut la 4 iulie 1882, în satul Uskova din gubernia Moscova, tatăl său, Grigore Cristi, fiind în acest timp cornet în garda imperială a regimentului de husari. Naş de botez i-au fost: bunelul său, Ioan V. Cristi, cu rangul de consilier de stat activ15, şi soţia contelui Vladimir Petrovici Tolstoi, văduva Sofia Tolstoi16.
În luna august 1901este admis la Facultatea de Drept a Universităţii din Moscova, pe care o absolvă la 31 iulie 190717. Apoi şi-a făcut studiile la Academia de Agricultură din Montpellier18, după cum se afirmă într-o schiţă biografică, publicată cu ocazia desemnării , în 1938, a lui V. Cristi în postul de primar al municipiului Chişinău (oraş din sudul Franţei). Un alt izvor de epocă ne asigură însă că el a fost licenţiat al Facultăţii de Drept din Moscova şi al Facultăţii Agronomice din Paris19.
În continuare V. Cristi s-a specializat, timp de 7 ani, în Rusia, Franţa şi Germania20, ceea ce, probabil, a avut loc sporadic, în anumite intervale de timp, din moment ce, de la 20 septembrie 1909, el începe să activeze în cadrul Zemstvei din judeţul Orhei (adică, de la vârsta de 27 de ani şi nu de la cea de 25, precum informa cititorii, în 1938, ziarul Basarabia21), fiind ales de către adunarea Zemstvei din judeţul Orhei în calitate de membru al Consiliului Medical de pe lângă Consiliul (Uprava) Zemstvei din acest judeţ22.
Curând, prin decizia din 5 mai 1910 a Adunării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia, lui V. Cristi i s-a acordat dreptul de a face parte din tagma nobilimii basarabene23.
În septembrie 1911, Adunarea Zemstvei din judeţul Orhei îi oferă, pe un termen de 3, ani funcţia de judecător de pace onorific în cadrul judeţului, la 26 noiembrie 1912 îl alege membru al Consiliului Zemstvei din judeţul Orhei şi, totodată, membru al Comitetului de viticultură şi vinificaţie din judeţul Orhei, iar în 1914 iarăşi îl numeşte judecător de pace onorific24.
În 1912, V. Cristi avea în proprietate 244 desetine din trupul moşiilor Teleşeu, Peresecina, Sămănanca şi Pocşeşti, situate în judeţul Orhei, şi 252 desetine din componenţa moşiei Zămcioji din judeţul Chişinău25.
După declanşarea acţiunilor militare ale Primului Război Mondial, V. Cristi a exercitat, din septembrie 1914, misiunea de împuternicit al Zemstvei Guberniale din Basarabia în componenţa Adunării împuterniciţilor zemstvelor guberniale pe lângă Uniunea Zemstvelor de acordare a asistenţei ostaşilor bolnavi şi răniţi din toată Rusia. Concomitent, conducea punctul sanitar şi de alimentaţie din orăşelul galiţian Brodî, înzestrat de Zemstava Gubernială din Basarabia, precum şi toate instituţiile curative pentru ostaşii bolnavi şi răniţi, situate în Brodî. La 1 august 1915 este numit în calitate de ajutor al şefului Detaşamentelor Principale ale Crucii Roşii, subordonate lui V.M. Purişkevici, având sarcina să dirijeze toate punctele sanitare şi de alimentare ale acestor detaşamente de pe Frontul de Vest. Pentru merite în activitatea desfăşurată, prin dispoziţia din 27 noiembrie 1915 al comandantului-şef al armatelor Frontului de Vest, V. Cristi a fost decorat cu ordinul Sf. Ana, gradul III26.
Din statul personal al lui V. Cristi, întocmit la 3 iunie 1916, aflăm că el stăpânea în acest timp următoarele proprietăţi funciare moştenite: 391 desetine din componenţa moşiilor Teleşeu, Sămănanca, Peresecina şi Pocşeşti din judeţul Orhei şi 511 desetine din trupul moşiei Zămcioji, judeţul Chişinău. Pe deasupra , soţia sa poseda 1 700 desetine din moşia Şardaga, situată în gubernia Vladimir. Era căsătorit a doua oară cu Elena (născută la 7 decembrie 1888), fiica lui Aleksandr Sollogub. Creştea şi educa copiii din prima căsnicie: Vladimir (născut la 4 august 1904), Serghei (născut la 17 februarie 1906) şi Grigore (născut la 10 septembrie 1908)27.
După revoluţia rusă din februarie 1917, Vladimir Cristi a exercitat, de la 6 martie 1917, funcţia de ajutor al comisarului gubernial al Guvernului Provizoriu în gubernia Basarabia, cea de comisar gubernial fiind deţinută de Constantin Mimi, numit la 6 martie 1917 prin decretul Guvernului Provizoriu, care, introducând instituţia respectivă, a suprimat-o pe cea de guvernator. În cazurile când C. Mimi pleca din Chişinău, V. Cristi intra provizoriu în exerciţiul funcţiunii de comisar gubernial28. Fiind lipsă C. Mimi, V. Cristi, în demnitatea sa de ajutor al comisarului gubernial, a prezidat Congresul comisarilor judeţeni din Basarabia, care şi-a deschis lucrările la 15 iunie 191729.
Totodată, devine membru al Comitetului Executiv Gubernial al Basarabiei, organ administrativ-executiv instituit de către Guvernul Provizoriu al Rusiei. Acest Comitet, precum anunţa, la 2 aprilie 1917, un ziar chişinăuian, i-a încredinţat lui V.G. Cristi toate funcţiile sale administrativ-executive30.
În iureşul evenimentelor sociale ce s-au derulat după revoluţia din 17 februarie 1917 V. Cristi s-a aruncat în politica social-democrată, intrând în organizaţia de stânga, în Sovietul ţăranilor şi lucrătorilor din Chişinău, cu care ducea lupta pentru interesele ţărănimii31.
Ocupând postul de ajutor al comisarului gubernial, V. Cristi a contribuit la respingerea pretenţiilor teritoriale înaintate de Rada ucraineană, care tindea să înglobeze Basarabia în graniţele Ucrainei, în timp ce participanţii la un şir de congrese basarabene s-au pronunţat pentru autonomia Basarabiei. Despre modul cum şi-a adus aportul în acest sens V. Cristi îşi va aminti mai târziu: La 12 iulie 1917 primesc din Kiev o telegramă semnată de ministrul de interne al Ucrainei, Vinicenko, prin care am fost invitat să mă prezint pe data de 25 iulie 1917 la Kiev, la o consfătuire a guvernatorilor (corect, comisarilor D.P.) provinciilor ce făceau parte din Ucraina autonomă. În acelaşi timp, Partidul Naţional Moldovenesc, condus de Pan Halippa, şi peşedintele tuturor organizaţiilor naţionale basarabene unite, Vladimir de Herţa, primesc de la Kiev o ştire confidenţială că Rada trimite la Petrograd o delegaţie specială pentru a căpăta aprobarea decisivă a guvernului rus şi a fixa definitiv hotarele Ucrainei autonome, compusă din 10 provincii (gubernii), în care urma să intre şi Basarabia. Înţelegând gravitatea momentului istoric, V. Cristi s-a decis să ia personal iniţiativa unei acţiuni ferme împotriva acestei tendinţe anexioniste. El şi-a propus să convoace o mare întrunire a reprezentanţilor partidelor politice, organizaţiilor obşteşti, ca zemstvele şi primăriile, şi organizaţiilor naţionale din Basarabia. În prealabil, pentru a-i reuşi tentativa, a avut o consfătuire secretă în această privinţă cu prietenii săi, organizată în casa lui Paul Gore. Întruniţi la 20 iulie 1917 sub preşedinţia lui V. Cristi, reprezentanţii diferitelor organizaţii politice, naţionale şi obşteşti s-au pronunţat împotriva pretenţiilor Radei ucrainene şi pentru autonomia Basarabiei32.
Deoarece reuniunea în cauză a considerat necesar plecarea unei delegaţii la Kiev, în ziua de 25 iulie 1917, în capitala ucraineană au sosit Vladimir Cristi, Pantelimon Erhan şi un delegat al comitetului ostăşesc, care au adus la cunoştinţă oficialităţilor de aici protestul basarabenilor în legătură cu scopul urmărit de Ucraina de a încorpora Basarabia. Deşi partea ucraineană a dat asigurări că nu urmăreşte acest scop, a doua zi Consiliul de Miniştri de la Petrograd, în urma raportului prezentat de ministrul ucrainean Vinicenko, a stabilit definitiv frontierele Ucrainei, care includeau zece provincii, inclusiv Basarabia33.
Părăsind Kievul, delegaţia basarabeană vine a doua zi la Petrograd, unde, peste trei zile, cu ajutorul ostaşilor moldoveni din regimentele de gardă aflate aici, reuşeşte să pătrundă în Palatul de Iarnă, în care îşi ţinea şedinţele Consiliul de Miniştri, şi, prinzând momentul, l-a acostat pe Aleksandr Kerenski, şeful cabinetului provizoriu al Rusiei, căruia i-au expus problema. Deşi le-a răspuns că hotărârea nu poate fi revăzută, A. Kerenski le-a promis că vor fi invitaţi în sala de şedinţe a Consiliului de Miniştri pentru aşi prezenta expunerea, ceea ce peste scurtă vreme cu adevărat s-a întâmplat. V. Cristi le-a citit miniştrilor memoriul pregătit de el, V. Herţa şi P. Gore, le-a demonstrat harta etnografică a Basarabiei elaborată de Alexis Nour şi o altă hartă din secolul al XVII-lea pe care teritoriul dintre Prut şi Nistru era reprezentat în componenţa Principatului Moldovei. După o scurtă deliberare, menţionează în continuare V. Cristi, A. Kerenski le-a declarat că guvernul a revenit asupra deciziei luate şi a recunoscut dreptul de autodeterminare şi autonomie federală a Basarabiei, la fel ca şi în cazul Ucrainei34.
La 12 septembrie 1917, gazeta Cuvânt Moldovenesc informa publicul că în locul lui C. Mimi, demisionat din funcţia de comisar gubernial, Comitetul Executiv Gubernial al Basarabiei i-a numit pe V. Cristi, I. Inculeţ şi E. Kenigşaţ, care împreună vor alcătui comisariatul, unul dintre ei fiind socotit ca preşedinte35.
În prima şedinţă a Sfatului Ţării V. Cristi şi-a depus mandatul de comisar gubernial al Basarabiei36 şi, după cum constatăm, devine deputat în acest for legislativ. Într-o listă a membrilor Sfatului Ţării, depozitată la arhivă37, consultată şi de I. Colesnic38, se arată că V. Cristi a fost ales deputat în Sfatul Ţării din partea Congresului al III-lea al delegaţilor ţărani, împuterniciţi de comunele tuturor judeţelor basarabene. Mandatul lui de deputat a fost validat de la 21 noiembrie 1917, adică din ziua deschiderii lucrărilor ale Sfatului Ţării, până la 6 decembrie 1917, în acest răstimp fiind membru al Comisiei de luptă contra anarhiei şi de aprovizionare, precum şi membru al Comisiei de declaraţii şi statute.
În informaţiile expuse observăm o confuzie evidentă, şi anume. Dacă V. Cristi a fost deputat de la 21 noiembrie 1917, atunci el nu putea fi ales de către congresul al III-lea al ţăranilor, care a avut loc la 18 ianuarie 1918. Publicând o listă a deputaţilor moldoveni din Sfatul Ţării care au funcţionat temporar, Petre Cazacu nu a indicat de când până când V. Cristi a deţinut mandatul de deputat39.
Organul parlamentului basarabean, redactat în ruseşte, dar cu titlul în română Sfatul Ţării, comunica cititorilor că Sfatul Ţării, în şedinţa din 7 decembrie 1917, care s-a desfăşurat noaptea târziu, a format cabinetul directorilor generali, portofoliul afacerilor interne fiind atribuit lui V. Cristi40.
Ion Pelivan relatează în amintirile sale că el şi V. Cristi, fiind delegaţi de către Consiliul Directorilor Generali, s-au deplasat la Iaşi cu misiunea de a interveni pe lângă comandamentul trupelor franceze pentru a solicita ajutor militar în legătură cu agravarea bruscă a situaţiei politice din Basarabia din cauza acţiunilor banditeşti ale unităţilor armatei ruseşti în debandadă. Aflându-se la Iaşi de la 8 până la 17 decembrie 1917, ei au avut convorbiri cu reprezentanţii Antantei, de la care nu au obţinut nimic, apoi cu prim-ministrul României Ion I. C. Brătianu41.
Nicolae Iorga a consemnat în memoriile sale că pe data de 16 decembrie 1917 l-a vizitat, la redacţia sa, Ion Pelivan, însoţit de V. Cristi, om cult care vorbeşte franţuzeşte şi italieneşte şi care, prevenit contra României, acum e încântat de ceea ce a văzut aici42.
Deoarece autorităţile basarabene nu aveau posibilitatea de a lupta cu forţele proprii împotriva dezordinilor în masă provocate de unităţile militare ruseşti bolşevizate, P. Erhan, preşedintele Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice Moldoveneşti, I. Pelivan, directorul general de externe, şi V. Cristi, directorul general de interne, acţionând în baza împuternicirilor acordate de Sfatul Ţării, s-au adresat ministrului de război al României cu rugămintea de a trimite cât mai urgent la Chişinău un regiment ardelenesc şi de a ordona ca acest regiment să stea la dispoziţia Directoratului Republicii Moldoveneşti. Ministrul de război, generalul Iancovescu, le-a aprobat cererea43.
În condiţiile unei adevărate debandade dezlănţuite de front-otdelul bolşevic, ce ameninţa paralizarea definitivă a activităţii Sfatului Ţării, membrii guvernului republicii şi ai Blocului moldovenesc din cadrul legislativului basarabean ţin în zilele de 6-7 ianuarie 1918 două şedinţe cu privire la situaţia politică creată. În conformitate cu hotărârile adoptate, câteva grupuri de basarabeni, conduse de I. Pelivan, A. Crihan, V. Ţanţu şi V. Cristi, pleacă pe căi diferite la Iaşi pentru a urgenta ajutorul militar44.
Portofoliul afacerilor interne V. Cristi l-a deţinut şi în cel de-al doilea guvern al Basarabiei, constituit la 19 ianuarie 1918 sub preşedinţia lui Daniel Ciugureanu45.
Vladimir Cristi a mers la Iaşi împreună cu delegaţia membrilor Sfatului Tării pentru a prezenta regelui Ferdinand I memoriul unirii Basarabiei cu România46.
La 11 aprilie 1918, V. Cristi este desemnat delegat pe lângă Ministerul Afacerilor Străine al guvernului român47.
A devenit membru al Partidului Poporului şi deputat în Parlamentul României (din 1926)48. A fost senator, prim-vicepreşedinte al Senatului49. În perioada 16 ianuarie-12 mai 1932 a ocupat postul de ministru secretar de stat în guvernul condus de Nicolae Iorga50.
În iunie 1932 se încadrează în Uniunea Agrară (Partidul Agrar din 1936)51. În revista Din trecutul nostru, apărută în 1936, este inserată următoarea ştire în această privinţă: Partidul foştilor moşieri mari ai Basarabiei, condus de Vladimir Cristi, face parte din Uniunea Agrară a lui C. Argetoianu52.
Într-un act, întocmit în martie 1932, sunt enumerate proprietăţile funciare stăpânite de V. Cristi, care era domiciliat în Chişinău, în casa nr. 11 de pe strada Universităţii. În comuna Teleşeu, judeţul Orhei, el poseda 14 ha de pământ arabil, 17 ha vie şi 1 ha izlaz, iar în satul Zămcioji din comuna Rădeni, judeţul Lăpuşna 118 ha de pământ arabil, 22 ha vie, 15 ha fâneaţă, 27 ha livadă şi 9 ha izlaz. Moşia sa Zămcioji, cu suprafaţa totală de 214 ha 1154 m. p., cuprindea: conacul împreună cu parcul (6 ha 6684 m. p.), livezi de meri şi pruni (24 ha 7500 m. p.), livezi de nuci (22 ha 230 m. p.), sub odaie (6 ha 2095 m. p.), teren arabil şi fâneaţă (143 ha 810 m. p.) şi plantaţii cu salcâmi (5 ha). Pe această moşie de la Zămcioji avea următoarele construcţii: clădirea principală în care locuia proprietarul, cu 25 de camere şi bucătăria din 3 camere, - o clădire frumoasă, construită din piatră şi acoperită cu ţiglă de Marsilia. În altă clădire, cu două nivele, locuia administratorul moşiei. Era cramă, grajduri pentru cai şi vaci, beci, gheţărie53.
Prin numărul din 25 septembrie 1938, ziarul Basarabia a înştiinţat chişinăuienii despre numirea lui V. Cristi în postul de primar al municipiului Chişinău54. Solemnitatea instalării lui în calitate de primar s-a desfăşurat în ziua de 29 septembrie 193855.
La 21 ianuarie 1939, acelaşi ziar chişinăuian informa că guvernul României l-a numit pe Vladimir Cristi în Consiliul Superior Naţional al Frontului Renaşterii Naţionale, responsabil de agricultură şi munca manuală56. Pe lângă funcţia de primar al Chişinăului, el mai avea onoarea să fie şi preşedinte al Uniunii Sindicatelor şi Cooperativelor Viticole din Basarabia57. Participând, în iunie 1939, la adunarea generală anuală a Uniunii Sindicatelor Viticole şi Pomicole din România, care a avut loc la Bucureşti, el a fost ales în calitate de vicepreşedinte al uniunii respective58.
Sfârşitul vieţii i-a fost tragic. În 1944, menţionează Alexandru Chiriac, el se refugiază în Austria, unde lucrează ca muncitor agricol la o fermă. Încercând să-l contacteze pe C. Argetoianu, aflat în Elveţia, Vladimir Cristi este arestat de N.K.V.D şi dus, împreună cu membrii familiei sale, în U.R.S.S., moment din care nu se mai ştie nimic despre el59.

Note
1 C. Sion, Arhondologia Moldovei, Bucureşti, 1973, p. 115.
2 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare, ANRM), F. 211, inv. 3, d. 154.
3 ANRM, F. 6, inv. 2, d. 337, f. 165v-168.
4 ANRM, F. 88, inv. 2, d. 70, f. 5; Gh. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, 1940, p. 204.
5 ANRM, F. 39, inv. 13, d. 493; , , 1874, nr. 1-2, p. 35.
6 Arhiva Istorică de Stat a Rusiei (AISR), F. 1284, inv. 46 (anul 1901), d. 102 (stat personal); ANRM, F. 88, inv. 2, d. 70, f. 5-5a.
7 ANRM, F. 88, inv. 2, d. 70, f. 5-5a; d. 606, f. 2.
8 Ibidem, d. 606, f. 2.
9 AISR, F. 1284, inv. 46, d. 102.
10 Leon Boga, Lupta pentru limba română şi ideea unirii la românii din Basarabia după 1812, Chişinău, 1932; Şt. Ciobanu, La Bessarabie. Sa population - son passė sa culture, Bucarest, 1941, planşa III (actul original prezentat în formulă de facsimil).
11 Figuri contemporane din Basarabia, Chişinău, Editura Arpid, 1939, p. 42.
12 Patrimoniu, Chişinău, 1991, nr. 4, p. 44; Alexandru Chiriac, Membrii Sfatului Ţării. 1917-1918. Dicţionar, Bucureşti, 2001, p. 85.
13 I. Mamina, I. Scurtu, Guverne şi guvernanţi (1916-1938), Bucureşti, 1996, p. 162.
14 Chişinău. Enciclopedie, Chişinău, 1997, p. 174; Calendar Naţional. 2005,Chişinău, 2004, p. 400; I. Colesnic, Basarabia necunoscută, Chişinău, 2005, vol. 6, p. 66.
15 Funcţionar de clasa a IV-a, conform Tabelei despre ranguri din Rusia, rang care echivala cu gradul militar de general-maior.
16 ANRM, F. 39, inv. 13, d. 492, f. 14.
17 Ibidem, f. 1.
18 Basarabia, 25 septembrie 1938, p. 4.
19 Figuri contemporane din Basarabia, p. 42.
20 Basarabia, 25 septembrie 1938, p. 4.
21 Ibidem.
22 ANRM, F. 39, inv. 13, d. 492, f. 1.
23 Ibidem, f. 15.
24 Ibidem, f. 2.
25 , 20 martie 1912, nr. 31, p. 1; 17 aprilie 1912, nr. 41, p. 1.
26 ANRM, F. 39, inv. 13, d. 492, f. 3-4.
27 Ibidem, f. 1.
28 ANRM,F. 9, inv. 1, d. 5514, f. 22; , 13 iunie 1917, nr. 145, p. 3.
29 , 16 iunie 1917, nr. 148, p. 3.
30 , 2 aprilie 1917, p. 5.
31 Gh. Andronachi, Albumul Basarabiei. În jurul marelui eveniment al Unirii, Chiţinău, 1933, p. 102.
32 V. Cristi, O pagină inedită din istoria Basarabiei, în Viaţa Basarabiei, 1933, nr. 4-5, p. 12-18.
33 Ibidem, p. 19-20.
34 Ibidem, p. 20-22.
35 Cuvânt Moldovenesc, 12 septembrie 1917, p. 3.
36 Basarabia, 25 septembrie 1938, p. 4.
37 ANRM, F. 727, inv. 2, d. 77, f. 8v-9.
38 I. Colesnic, Sfatul Ţării. Enciclopedie, Chişinău, 1998, p. 135.
39 P. Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru.1812-1918, Chişinău, 1992, p. 314.
40 , 9 decembrie 1917, nr. 12, p. 4.
41 I. Pelivan, Amintiri, în Patrimoniu, 1992, nr. 2, p. 121-122.
42 N. Iorga, Memorii, 1931 (citat după un fragment retipărit în Arhivele Basarabiei, 1931, nr. 1, p. 60).
43 Gh. Andronachi, op. cit., p. 177.
44 M. Adauge, E. Danu, V. Popovschi, Mişcarea naţională din Basarabia. Cronica evenimentelor din anii 1917-1918, Chişinău, 1998, p. 78.
45 Ibidem, p. 81.
46 Basarabia, 25 septembrie 1938, p. 4.
47 I. Mamina, I. Scurtu, op. cit., p. 162.
48 Ibidem.
49 Basarabia, 25 septembrie 1938, p. 4.
50 I. Scurtu, C. Mocanu, D. Smârcea, Documente privind istoria României între anii 1918-1944, Bucureşti, 1995, p. 687-715; I. Mamina, I. Scurtu, op. cit., p. 162.
51 I. Mamina, I. Scurtu, op. cit., p. 162.
52 Din trecutul nostru, 1936, nr. 28-30, p. 72.
53 ANRM, F. 173, inv. 2, d. 1959, f. 1, 15, 16, 23.
54 Noul părinte al Chişinăului, în Basarabia, 25 septembrie 1938, p. 2.
55 Basarabia, 29 septembrie 1938, p. 1; Solemnitatea înscăunării d-lui Vladimir Cristi în demnitatea de primar al Chişinăului, în Basarabia, 30 septembrie 1938, p. 2.
56 Basarabia, 21 ianuarie 1939, p. 3.
57 Basarabia, 4 aprilie 1939.
58 Gazeta Basarabiei, 30 iunie 1939, p. 2.
59 Patrimoniu, 1991, nr. 4, p. 45.

Dinu Poştarencu, Institutul de Istorie (Chişinău)